Multe dintre traumele și problemele emoționale pe care le purtăm cu noi își au debutul în copilărie și ne modelează raportarea la sine și la lume. Fie că este vorba despre neîncredere în propria persoană sau în ceilalți, despre dificultăți de relaționare sau despre vină, sursa lor este neglijarea emoțională a copilului care am fost.
Elida Ungurean, specialist ATLAS, îți va explica ce este neglijarea emoțională și care sunt efectele ei.
Neglijarea emoțională se întâmplă în copilărie și te marchează
Cât de familiare îți sunt cuvintele de mai jos?
- Îți trece până te măriți/însori!
- Plângi degeaba!
- Doar pentru atât verși lacrimi?
- Ești slabă dacă plângi doar pentru atât!
- Te alinți!
- Și eu am pățit la fel și n-am mai plâns atât!
„Mă întreb uneori dacă va fi vreodată posibil să înțelegem cât de singuri și părăsiți am fost când eram copii.” scrie Alice Miller vorbind despre „Drama copilui interior”.
Spre deosebire de violență, care e o acțiune vizibilă (chiar dacă nu lasă mereu urme vizibile!), neglijarea emoțională este lipsa unei acțiuni. Este invizibilă, dificil de sesizat, uneori greu de rememorat ca un moment punctual și, din aceste cauze, a fost cu ușurință trecută cu vederea mult timp.
Este general acceptat că ceea ce se întâmplă în copilărie marchează și influențează adultul: premii, reușite, recompense, pedepse, traume, eșecuri. Toate au un ecou în viața de adult.
Neglijarea emoțională este eșecul părințlor de a răspunde corespunzător nevoilor emoționale ale copiilor.
Forme de neglijare emoțională
Nu există un sigur fel de neglijare emoțională. Jonice Webb Ph.D. o împarte în 5 categorii:
- Absența fizică. Poate cea mai frecvent întâlnită formă de-a lungul timpului.
- Lipsa unor structuri și, implicit, a consecințelor care decurg din nerespectarea lor.
- Lipsa observațiilor și a feedback-ului.
- „Calitatea” iubirii oferite copilului.
- Sentimentele – lipsa sau neglijarea sentimentelor.
Sună familiară vreuna dintre aceste forme și pentru tine, nu-i așa?
Cum, nu doar una?!
Identificarea și înțelgerea tipului de neglijare emoțională pe care l-ai trăit în copilărie este primul pas spre vindecare.
Devenim liberi transformându-ne din victime inconștiente ale trecutului în indivizi responsabili în prezent, conștienți de trecutul nostru și capabili să trăim împreună cu acesta. (Alice Miller, 2020)
Părinții neglijenți emoțional pot face asta complet inconștient. Cel mai adesea ei sunt ocupați cu a se feri de emoții (în general) și de a evita confruntarea cu acestea. Pot fi foarte bine intenționați considerând că fac ceea ce este cel mai bine pentru copiii lor. Dar ei chiar nu-și dau seama ce le scapă.
Poate în familie sunt suficienți bani, excursii scumpe, mese bogate, haine bune sau chiar îmbrățișări dese. Săracii copii bogați! Ceea ce lipsește acestor familii este conștientizarea emoțiilor. Recunoașterea, validarea lor, compasiunea și grija pentru emoțiile copiilor.
Chiar de la începutul vieții copiii au nevoie să fie respectați ca persoane, ca opinii și, mai ales, ca trăiri. Durerea e tot durere chiar dacă e provocată de o julitură abia sesizabilă. Tristețea lor e tot tristețe, chiar dacă vine doar după spargerea unui balon. Nu „le trece până se mărită/însoară”. Nu „băieții nu plâng” iar „fetițele nu se smiorcăie”. Emoția e tot emoție, indiferent că o simte adultul care și-a pierdut slujba sau copilul care a fost certat la grădiniță și scos din clasă.
Care sunt potențialele efecte ale neglijării emoționale?
Absența fizică a părinților din viața copilului aduce după ea un set generos de efecte vizibile în perioada de adolescență și, mai apoi, ca adult. Avem în față un copil independent, cu aspect de individ puternic emoțional, autosuficient. Nu are nevoie de nimeni, îi este greu să ceară ajutor sau să îl accepte, poate avea dificultăți de acceptare a autorității (fie că e vorba de profesori, superiori ierarhici etc).
Copiii care au fost neglijați emoțional duc cu ei consecințele. Deoarece emoțiile lor nu au fost validate în copilărie pot avea dificultăți în a le identifica sau a ști când să se încreadă în ele și când nu.
Sinele lor a fost neglijat, iar efectul principal este subdezvoltarea capacității de operare cu emoțiile personale sau ale celorlalți. Pot fi incapabili să trăiască în mod conștient emoții puternice precum: gelozie, invidie, furie, singurătate, neglijare, neajutorare etc. Pot avea dificultăți de relaționare, de acceptare a emoțiilor partenerului, pot trăi sentimentul de deconectare de la ceilalți, de neîmplinire sau de vid interior. Unii pot găsi cu greu o cale să ofere încrederea lor sau să îi creadă pe ceilalți.
Un alt efect al neglijării emoționale este lipsa structurilor. Regulile sunt importante, atât în copilărie, cât și în viața de adult. Respectarea lor este indiscutabilă în multe contexte sociale și profesionale. Lipsa structurilor duce la dificultatea de înțelegere a regulilor și a consecințelor pe care acest act le implică, prin urmare la lipsa disciplinei. Autodisciplina este inclusă aici, iar din ea decurg efecte asupra raportării la viața de elev, la viața profesională, la cea de familie și la societate.
Poate cel mai grav efect al neglijării emoționale este acesta: fiind greu de identificat și numit, mai ales de cei aflați direct în această situație, copiii care au suferit de ea se consideră vinovați de asta. Nu găsesc argumente pentru ceea ce simt, trăiesc sentimentul că ceva e în neregulă cu ei, că sunt „defecți”, dar fără să îi doară nimic, de aceea se blamează pe ei de ceva ce nu e, de fapt, vina lor.
În concluzie, modul în care trăiește fiecare experiențele, cât și modul în care le interpretează, este unic. Cu toate acestea, în analiza efectelor pe care le produce neglijarea emoțională, se desprind câteva elemente mai des întâlnite.
Acestea includ sentimentul de gol interior, frica de a nu depinde de alții, imagine distorsionată despre sine, lipsă de compasiune pentru sine (însă multă pentru ceilalți), vină, rușine, autoblamare, furie îndreptată către sine, capacitate redusă de a decoda emoțiile personale sau alte altora.
Dacă ești adult și citești asta, folosește-o ca să înțelegi reacțiile celor cu care interacționezi.
Dacă citești asta din rolul de părinte, întreabă-te ce poți schimba ACUM. În cazul în care nu găsești un răspuns mulțumitor, apelează cu încredere la specialiștii ATLAS în parenting!
